Schimbații

Irlanda este o țară bogată în legende. Are un folclor abundent, de cele mai multe ori amuzant care a fost prea puternic exploatat datorită benzilor desenate și mai ales a romanelor fanteziste medievale.

Povestea de azi este una tristă despre copiii de zâne, pe care acestea îi schimbă cu bebelușii umani, ”schimbații”. Incredibil dar sunt asemănătoare cu frazele pe care eu încă le mai aud în parc în anul de grație 2024: ”stai cuminte că dacă nu, vin țiganii și te iau!”

Să vedem ce spun legendele: în general zânele dădeau naștere copiilor cu diformități. Dar pentru că ele trăiesc într-o lume a feericului și frumosului și nu tolerau imperfecțiunile și malformațiile, mergeau adesea în lumea muritorilor și își alegeau un copil uman, sănătos, lăsându-l în pătuț pe propriul lor copil, un „copil schimbat”.  Acest copil schimbat, fiu  al zânelor, arată ca un bebeluș uman, doar că nu avea emoții umane. Acești copii sunt fericiți se spune, doar atunci când există/aduc nenorocire în casa care-i adăpostește. 

Poveștile abundă, legendele le găsim chiar și la Shakespeare, în ”Visul unei nopți de vară” sau în celebrul ”Pe aripile vântului” când  Scarlet O'Hara crede că Rhett Butler ar putea avea un copil nelegitim provenit din ”cei schimbați”. Dar legendele au la bază de fapt povești adevărate în care granița dintre dragoste și disperare este periculos de subțire.

Adesea oamenii au pus pe seama zânelor dorința de a poseda dragostea  unui copil uman, o iubire altfel imposibilă de care zânele nu aveau parte și la care tânjeau. Tot oamenii sunt cei care le-au făcut pe zâne capricioase. Ele, dictau prin diverse acte de cruzime, în lumea fragilă a muritorilor. Uneori pentru a afla pasiunea iubirii, chiar zânele se mutau în locul femeilor fericite. Aceste zâne ”bătrâne”,  își doreau căldura unei îmbrățișări și tihna unui cămin.

Când zânele furau copii, îi furau în primul rând pentru frumusețea lor heruvimică. Așa că  oamenii au un întreg folclor al descântecelor de protecție.

Dar cum în perioada medievală, bolile inexplicabile sau metamorfoza ciudată a unui copil erau necunoscute pline de superstiții, părinții dădeau imediat vina pe zâne. Când se năștea un copil diform spuneau că: ”au fost loviți de zâne”. În paginile sumbre ale istoriei medievale, unde cunoașterea se lupta cu ignoranța, copiii născuți cu diformități, boli sau afecțiuni dincolo de înțelegere medicală au fost uneori condamnați direct ca ”schimbați”. Așa că aceste suflete nefericite, erau părăsite sau abandonate. Sau mai rău,  existau chiar și  metode pline de cruzime de exorcizare sau chiar moartea.

Infanticidul, a fost o realitate înfricoșătoare a vieții rurale din epoca medievală. Poftele nesățioase și imorale atribuite adesea ”schimbaților” i-au zugrăvit ca amenințări iminente la adresa supraviețuirii familiilor și a celorlalți fii. În inimile chinuite ale acestor părinți, moartea unui copil diform era deja o opțiune  în ideea că și-ar putea salva ceilalți copii. În tapiseria istoriei, legenda schimbaților rămâne o amintire sumbră dar emoționantă a echilibrului precar dintre dragoste și disperare, unde linia dintre protejarea propriei persoane și necunoscut este foarte subțire.

Dar în mijlocul întunericului, existau și părinți miloși. Chiar dacă bănuiau că au în casă/familie unul din copiii de zână, inimile lor pline de iubire acceptau să-l crească în continuare. Uneori se temeau de răzbunarea zânelor asupra adevăratului lor urmaș sau că omorul e un păcatul care le amenința intrarea în Rai și le aducea anateme.

Credința în ”schimbați” a rezistat, agățându-se cu încăpățânare de marginile realității, până la moartea tragică în 1895, a lui Bridget Cleary. O superstiție care a înglobat credințele unui sat  întreg care a asistat la cruzimi inimaginabile pornite chiar de propriul soț ce-și credea nevasta o zână adultă ”schimbată”. Există puține crime irlandeze din secolul al XIX-lea care au captat mai multă atenție decât uciderea lui Bridget Cleary în Ballyvadlea, lângă Clonmel, comitatul Tipperary, în martie 1895. Examinările atitudinilor religioase, politice și sociologice din jurul cazului urmau să descopere atitudinea Irlandei față de femei, religie și supranatural, un aspect adesea sentimentalizat al istoriei irlandeze. Rapoartele din ziarele contemporane despre cazul crimei lui Bridget Cleary evaluează reacția politică într-un moment de tulburări. Bridget Cleary avea douăzeci și șase de ani în 1895. O croitoreasă talentată ea se ocupa și cu vânzarea de ouă. A fost căsătorită timp de opt ani cu Michael Cleary dar nu au avut copii. Verișoara ei, Johanna Burke, va spune mai târziu în instanță că cuplul era în relații bune, „nu i-a văzut niciodată certându-se”. Din contră cei doi dispuneau de  venituri semnificative în comparație cu vecinii lor. Bridget deținea chiar propria mașină de cusut. Bridget răcise dar a mers să livreze niște ouă într-un loc ”protejat de zâne”. În zilele următoare, casa ei va fi ocupată de un număr de rude și vecini, pe fondul îngrijorării tot mai mari că există un element supranatural în boala ei. Pentru că bronșita probabil că îi adusese febră, rudele lui Bridget Cleary au fost convinse că în casă era o zână și nu Bridgit. Au fost mai multe încercări ca medicul și preotul să își facă vizitele de rutină dar nu au fost primiți. Așa că în nici o săptămână, Michael a omorât-o dându-i foc,  cu ajutorul câtorva rude, fiind ferm convins că omoară o vrăjitoare și nu pe soția lui.

Arhivele Naționale din Irlanda dețin o serie de înregistrări relevante pentru caz, care aruncă o lumină semnificativă asupra evenimentelor din zilele care au precedat moartea lui Bridget și 10 oameni au fost arestați și condamnați.

Cazul a fost exploatat politic, de ziarele unioniste dar a fost și un prilej de a revizui legile privind vrăjitoria din întreg Regatul Unit.