Februarie, numele lunii vine din latină februarie și înseamnă „purificare” sau „remediu pentru greșeli”.
În calendarul roman februarie a fost perioada ritualurilor de purificare, ținute în onoarea zeului etrusc Februus și a zeiței romane Febris, și avea apogeul în ziua 14. Recunoașteți data, așa-i?
Transformarea din zona păgână spre cea creștină s-a făcut sărbătorind-o pe Sf. Febronia și pe cine altul decât Sf Valentin.
Împreună cu ianuarie, februarie a fost ultima lună adăugată în calendar, deoarece romanii considerau ”iarna” ca o perioadă fără luni. Conform legendei, Numa Pompilio, în 700 î.Hr., și-a dorit un nou calendar după ciclul solar unde inițial februarie conținea 29 de zile. Mai apoi Augustus ar fi scos o zi din luna februarie pentru a o adăuga la luna din vară, cu numele lui, august. Așadar luna august avea același număr de zile ca iulie, lună dedicată lui Iulius Cezar.
Ca numărătoare, pentru că Anul Nou începea în martie, februarie era ultima lună a anului roman. Asta se observă când zici septembrie (a șaptea lună), octombrie, noiembrie și decembrie (a zecea lună).
Deoarece calculele calendarului antic erau destul de inexacte, uneori preoții romani introduceau o lună de încadrare, numită Mercedonius, pentru a realinia anotimpurile. Cum ar veni puneau niște zile intercalate între ani.
Așadar, nu uitați am intrat într-o lună de purificare!!!
Imagine: Mozaic podea din Thysdrus (el-Djem). Datat din secolul al III-lea D.C. Muzeul Sousse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu