Scorușul

 

Scorușul sau Sorbul (Sorbus domestica & sp.) este un arbore, arbust cu fructe roșii sau negre din familia Rosacee. 

 

La noi este pe cale de dispariție dar a fost recultivat pentru proprietățile sale excepționale. Se consumă fructele la supracoacere (la fel ca porumbele); ele sunt recunoscute ca având cantități mari de antioxidanți. Una din specii, nouă, cea cu fructe negre este cunoscută și ca aronia (leacul minune pentru cancer). 

 

Scorușul este un copac foarte vechi, fiind citat în Talmud și surse babiloniene. În Grecia Antică fructele se tăiau în două și se puneau la murat după care se consumau. Se pare că este citat în Banchetul lui Platon. Legendele, combinate cu rezistența extremă la ger a acestui copac și vechimea lui, l-au făcut să fie considerat un copac cu proprietăți mistice puternice în toate lumea.

 

Fiecare țară are povești și legende despre fructele sale frumos colorate. Lemnul este dens iar fructele sunt pline de taninuri folosite la colorare vegetală. Jeleul de scoruș, în Anglia este folosit în mod tradițional însoțind vânatul iar  fructele aromatizează vinul dar în special berea. Rachiul austriac și vodka poloneză din scorușe sunt  delicatese.

 

Fructul conține o cantitate mare de acid ascorbic. El are și acid parascorbic (știți substanța aceea care ne ”pungește gura”). Aceasta din urmă provoacă indigestie și poate duce la afectarea rinichilor de aceea pentru consumul fructelor e nevoie de coacere și de tratare termică îndelungată pentru ca ele să devină comestibile. De aceea colectarea lor se face doar la supracoacere,  după primul îngheț.

 

În mitologia nordică arbustului i se mai spune și   „mântuirea lui Thor”, deoarece Thor s-a salvat cândva agățându-se de el.

 

Irlandezii au o poveste despre Grainne. Aceasta  respinsese marea căpetenie  a țării și fuge alături de iubitul ei să se refugiază într-o pădure fermecată. Uriașul Searbhan, paznicul pădurii îi primește cu condiția să nu se atingă de scoruș, copacul magic. Dar cum Grainne era însărcinată și fructele copacului apetisante, ea a încălcat promisiunea. Acest lucru i-a dat puteri magice cu care a învins până la urmă toate greutățile.

Scorușul are o întreagă tradiție legată de magie.Este numit ”arborele călătorului” pentru că  îi ajută pe drumeți să nu se piardă. Ba mai mult era cel care alunga vrăjitoarele rele sau magia neagră. Din această cauză, chiar și în epoca victoriană toate casele aveau plantat câte un scoruș, la poarta. 

 

Potrivit naturaliștilor excrementele păsărilor conțin adesea semințe de scoruș și, dacă acestea aterizează pe copaci mari, în scorburi sau pe frunziș bogat care putrezește (în general pe stejari și arțari) ele pot încolți formând o plantă epifită. Plantele epifite sunt plante care trăiesc fixate pe alte plante, fără să le paraziteze. De aceea scorușul este numit și ”copac zburător”. Mai ales acești copaci erau căutați de vindecători pentru că erau talismane bune pentru  îndepărtarea cotra-farmecelor.

 

E numit și ”arborele portal”. Se spune despre el că are rădăcinile în lumea de dincolo și coroana în lumea umană. El este arborele din ”prag„. Un talisman de scoruș te ajută să reușești în călătoriile periculoase. Marinarii englezi îl purtau ca medalioan pentru o întoarcere norocoasă. La începutul verii (la Sânziene) fiecare sătean își împodobea intrarea casei cu o ramură de scoruș deasupra tocului pentru protecție.

 

 

Acesta este stema unui orășel din Finlanda care are in jur o pădure de scoruși. Orășelul se numește Pihlajavesi