Onfim și caricaturile sale

 

 Cei mai mulți dintre noi au auzit despre papirusurile egiptene antice și despre tăblițele de lut babiloniene, dar nu atât de mulți oameni sunt familiarizați cu scrisul pe scoarță de copac. Salcie mesteacăn. Toate acestea au fost înlocuite cu pielea, pânza și mai târziu hârtia. 

 În solul argilos din Novgorod sau descoperit câteva „manuscrise” din scoarță de mesteacăn foarte bine păstrate. Dar ele nu sunt cele  mai vechi manuscrise. Acestea au fost descoperite în Afganistan din sec I d. Hr. Dar referire la scrierea pe scoarță de mesteacăn se face chiar și în documentele sanscrite. Azi, scoarța de mesteacăn se folosește în Himalaia pentru a transcrie mantre și rugăciuni la templele din Nepal și India.

În Europa s-au păstrat scrieri în ”alfabetul copacului” (Irlanda). Legendele spun că a fost inventat de Ogma care i-a scris lui Lugh (Cartea Ballymote) o interdicție pe scoarța de mesteacăn. Prima literă din acest alfabet al lui Ogham este „beith”, iar „beithe” înseamnă mesteacăn.

Cele mai faimoase sunt documentele din Veliky Novgorod (Novgorod cel Mare) și  datează cam din anii 1200. Sunt faimoase pentru că primele găsite aparțin unui băiețel cam de 8 ani, pe nume Onfim. Sunt 17 documente, 12 au ilustrații  (caricaturi sau desene) și 5 doar cu texte.

Începând cu 1951 cercetătorii au descoperit peste 1000 de astfel de bucăți de scoarță. În majoritate texte de afaceri cu grâne dar și scrieri obscene sau scrisori familiale. Ele se numesc ”beresta” și știința a devenit ”berestologie”. Alături de fâșiile de mesteacăn s-au găsit și peste 200 de stilouri, fier, os, bronz. Numărul mare de scrieri arată că zona avea o rată ridicată de alfabetizare în rândul populației la acea vreme.

Unul din desenele lui Onfim este un cavaler pe un cal, cu numele lui Onfim scris lângă el, înjunghiind pe cineva cu o lance, oamenii de știință speculează că Onfim s-a imaginat ca fiind cavalerul. Scrierile sunt în mod clar, exerciții de învățare. El a exersat alfabetul, repetarea silabelor și scrierea psalmilor, texte care probabil îi erau familiare. Scrierea lui include fraze precum „Doamne, ajută-l pe robul tău Onfim” și fragmente din Psalmii 6:2 și 27:3.

Exercițiile de teme ale lui Onfim și „Sunt o fiară sălbatică”, c.  1260 . 

Ilustrațiile lui Onfim includ imagini cu cavaleri, cai, săgeți și inamici uciși. O imagine, „un portret al lui însuși, deghizat într-un animal fantastic”. Acesta este reprezentat ca o fiară cu un gât lung, urechi ascuțite și o coadă ondulată. Fiara are o săgeată cu pene în gură, fie vărsă foc; Desenul are și o legendă: „Sunt o fiară sălbatică” 

Un alt document spune „Salutări de la Onfim lui Danilo”, probabil un prieten sau coleg de clasă cu Onfim).  Numărul degetelor de pe mâinile oamenilor din imagine variază de la trei la opt; Onfim încă nu a învățat să  numere. Un alt desen îl caricaturizează pe unul din profesorii săi. Onfim a scris în alfabetul chirilic.

***   

Ultima data scoarță de mesteacăn a fost folosită pentru corespondență în secolul al XX-lea. Era folosită de victimele represiunilor regimului stalinist sovietic și erau scrisori din Gulag (Siberia). Exemple cu aceste scrisori ale victimelor letone ale regimului sovietic sunt incluse în lista patrimoniului UNESCO „Memoria lumii”.

 

Statuia lui Onfim ( Novgorod)

Fragmente de sul de scoarță de mesteacăn Gandhara ( c.  secolul I )
 Manuscrisele din Vestul Afganistanului au ajuns în  British Library. Ele sunt sub formă de suluri, foarte fragile și deja deteriorate. Constau din suluri suprapuse, lungi de câți va centimetrii, care fuseseră lipite împreună pentru a forma suluri mai lungi. Un fir cusut prin margini a ajutat să le țină împreună. Textul a fost scris cu cerneală neagră. Textele au fost probabil compilate de secta Dharmaguptaka și probabil „reprezintă o fracțiune aleatorie, din textele sacre ale mănăstiri din Nagarāhāra (oraș antic cunoscut și ca Dyonisopolis). Starea sulurilor indică faptul că acestea erau deja în stare proastă în momentul în care au fost depozitate în borcanele de lut și de aceea au primit o înmormântare rituală, la fel ca textele evreiești stocate într-o   genizah  (spațiu sacru pentru depozitarea cărților sfinte uzate).

 

^sursa: 

 

 ^{https://archaeolog.ru/ru/press/articles/o-nakhodke-novoy-berestyanoy-gramoty-v-velikom-novgorode?fbclid=IwAR2c_mw6iCrltzJ08nTTo9nqI_pidLUoHZB1baNA_PS9VT73wBPZprgkilw}