Despre Gorgona numai de bine

 

Mereu sunt alte povești în spatele poveștii inițiale:

 

Se spune că povestea Gorgonelor, (ca și a Harpiilor și Eriniilor) este de fapt o poveste a ”feminității funeste„. 

Cele 3 sau mai bine zis 2 +1 zeități (Gorgona nu era nemuritoare ca surorile ei) sunt considerate fiice ale nopții, dezgustătoare și tenebroase dar ...

 

... într-o versiune târzie a mitului Meduzei, relatată chiar de către Ovidiu (Metamorfoze 4.770), aceasta inițial era o tânără fecioară foarte frumoasă. Era "aspirația multor pețitori", spune poetul. Pentru că Poseidon a violat-o în templul Atenei, zeița (a înțelepciunii) a fost atât de furioasă, încât a transformat-o pe tânără într-un monstru cu șerpi în loc de păr și a făcut în așa fel încât chipul ei să pietrifice pe oricine o privește. În relatarea lui Ovidiu, Perseu chiar afirmă că pedeapsa aplicată Medusei de către Minerva (Atena) este justificată.

 

Noi cunoaștem mai mult povestea uciderii acesteia de către Perseu după ce Gorgona Medusa devenise pericol public. Zeii au aflat de încercarea eroului și l-au ajutat. Perseu va primi scutul Atenei, sandalele aurii înaripate ale lui Hermes, sabia lui Hefaistos și casca invizibilă a lui Hades. Medusa a fost ucisă în somn. A fost decapitată. În acel timp, Medusa era însărcinată (cu Poseidon) iar când Perseu i-a retezat capul, Pegas (calul rapid și înaripat) și Chrysaor (un gigant cu sabie aurie), au țâșnit din corpul ei. 

 

Pentru că mitul Medusei apare și la babilonieni cu sute de ani înainte, se crede că inițial povestea a apărut în timpul unei invazii, unde eroul Marduk o omoară pe Tiamat = Zeița Sigiliului (poate a morții) și unde o mare importanță o are fiul (Pegas) creatură sacră ale cărei aripi sunt de natură celestă și care apare în ceremoniile de invocare a ploii și instaurare a dinastiilor regale.

 

Povestea lui Freud, din cartea sa ”Capul Medusei” este legată de conflictele nerezolvate din perspectiva consensului si a nonconsensului mitului inițial iar feminismul secolului trecut au folosit-o ca model: unde chipul Medusei "poate fi o hartă menită să ne ghideze prin teroarea proprie, în interiorul mâniei noastre spre sursa puterii noastre ca femei„ (Froggi Lupton)

 

Așadar atenție la Zeițe!!! Uneori sunt mai rele și mai nedrepte de cât dezgustătoarele Gorgone.