Omagul și păianjenii

 

 Omagul - albastru - Aconitum napellus  

 Omagul este o planta erbacee, din familia Ranunculaceelor, mare iubitoare de zone muntoase, stâncoase, crește în flora spontana în tot lanul carpatic: Denumiri populare: mărul lupului, remf, foaie, omag albastru.

Omagul este una dintre cele mai otrăvitoare plante care cresc în Europa Centrala, în special sunt toxice rădăcina și semințele. Este o planta ocrotita prin lege.

Descriere: Omagul este o plantă cu rădăcină îngroșată cărnoasă, tubercul, din care se dezvoltă tulpina și numeroase rădăcini subțiri, tulpina poate atinge înălțimea de un metru. Florile au o minunată nuanță albastru-violaceu închis sunt dispuse în forma de ciorchine, înflorirea se produce vara din iunie până în septembrie. În timpul înfloririi omagul dă naștere la tuberculi tineri. Fructele conțin semințe păroase cu muchii aripate. 

 În mitologia greacă, se spune că zeița sau vrăjitoarea, Hecate, a inventat o otravă, numită ”aconit” (denumirea latinească a omagului) pe care Athena a folosit-o pentru a o transforma pe Arahne, dintr-un muritor într-un păianjen.  

Povestea spune că la un concurs de țesut unde apăruse însăși zeița înțelepciunii, talentul și măiestria erau de partea frumoasei fete Arachne care mândră, o provoacă pe Athena la întrecere. După cum se povestește în Metamorfozele lui Ovidiu (43 î.Hr.-17 dC) , Athena a țesut poveștile strălucitoare ale zeilor. Spre deosebire de zeiță, tapiseria lui Arachne înfățișa păcatele pe care zeii le săvârșiseră împotriva oamenilor și deși a fost o lucrare magnifică, a înfuriat-o pe Athena, care a umilit-o pe Arahne și i-a distrus tapiseria. 

 René-Antoine Houasse: Minerva and Arachne  

Tintoretto (Jacopo Robusti) (1519-1594), Athena și Arachne 1543,  Palazzo Pitti, Galleria Palatina, Florența, Italia.  

Dându-și seama ce făcuse și de marea dezonoare pe care o arătase Zeiței și Zeilor, Arachne apucă o frânghie și fuge din casă, intenționând să se sinucidă. Cu toate acestea, Athena avea alte planuri pentru Arachne. A transformat-o într-un păianjen și asigurându-se că Arachne și descendenții ei vor fi blestemați să țese pânze pentru tot restul vieții. Și astfel, primul păianjen (arahnid) a luat ființă. ”Blestemați ea și urmașii ei până la ultima generație!” spune Athena.

 

Arahne sau Dialectica, 1520,  Paolo Veronese. 

Zeița aruncă asupra fetei o otravă a atins-o pe Arahna. Instantaneu, părul i-a căzut, nasul și urechile i-au căzut, capul i s-a micșorat și întregul corp a devenit minuscul.  Degetele i s-au lipit de părțile laterale ca niște picioare, restul ei era o burtă rotundă, din care încă mai învârte un fir.

 William Blake  - Hecate sau Noaptea bucuriei lui Enitharmon ( 1875)

Hecate a fost fie o vrăjitoare puternică fie zeița în mitologia greacă. Zeiță a răscrucilor, a ceții și a magiei. De cele mai multe ori este înfățișată cu trei capete; unul de câine, unul de șarpe și unul de cal. De obicei, este însoțită de două fantome de câini, despre care se spune că o slujesc. 

Hecate este percepută greșit ca zeița vrăjitoriei și a răului. A făcut câteva lucruri foarte bune. O astfel de faptă este salvarea Persefonei , (fiica Demeterei, regina lumii umbrelor)  atunci când Hades a răpit-o.

După Atalia Ștefănescu: ”Hecate este considerată de unii zeiţă de origine tracică, asemănătoare lui Bendis, de alţii o divinitate greacă, a fost în religia romană, într-o primă etapă, zeiţa femeilor, simbol al sângelui menstrual şi al lichidului foetal.

Hesiod spune legat de fiica lui Perses şi Phoebe că "marea cea stearpă, pământul se află sub braţu-i puternic. Chiar de la ceru-nstelat primise onoruri mai multe, rang mai de frunte având, printre zeii rară de moarte". Acelaşi autor spune că "din vechime-i cinstită ca doică a lumii de tineri". Zeiţa asigură prosperitatea materială, victoria în bătălii, elocinţa la adunările politice. Epitetul ”trivia”, care îi este frecvent atribuit (ca urmare a reprezentării sale cu trei corpuri), se datorează calităţii sale de zeiţă a cerului, pământului şi infernului, a nopţii, vrăjitoriei şi răscrucilor.  Hecate Triformis întruchipează astfel atributele  Dianei de divinitate terestră, protectoare ale porţilor (apare cu chei şi frânghii), ale Lunei ca divinitate celestă (cu disc lunar pe cap) şi ale Hecatei ca divinitate infernală, a magiei (cu şerpi, trident, făclii, săbii, pumnale, bice).

Uneori apare chiar în ipostaza de iapă, căţea sau lupoaică. Ca zeiţă a magiei numele său s-ar traduce "cea care lucrează de departe". Animalul său favorit era câinele, în cinstea sa chiar sacrificându-se câini, legat de credinţa potrivit căreia atunci când Hecate aduce moartea, câinele o adulmecă şi urlă la lună.

.

.