Între 1560 și 1800 femeile din Lima au folosit o formă de șal/voal/matilă pe care îl legau ca pe o manta de mătase și o trăgeau deasupra capului lăsându-și un sigur ochi vizibil.
Ele purtau o fustă de mătase (la saya), deseori încrețită în jurul șoldurilor îndesând mai multă căptușeală. Ele foloseau și mantila (micuța mantie) prinsă prin diverse mijloace de păr asemenea femeilor maure. Se foloseau de așa numitele ”coduri de modestie” ale timpului pentru că femeile peruane erau ținute foarte mult în acasă. Acestea foloseau mantaua pentru a ieși în public, acoperindu-și fața în așa fel încât nimeni să nu le poată identifica.
Este exact ce se întâmplă acum cu folosirea hijabului în anumite țări. Acoperirea feței permite femeilor să lucreze, să meargă la Universitate și să obțină o independență relativă care nu ar fi fost posibilă pentru ele.
Autoritățile coloniale au fost conștiente de această utilizare subversivă și în 1583 le-a interzis, respingând ferm „saya y manta”. Amenda era aspră de 3.000 de maravedíe.
„Obiceiul ca femeile să fie acoperite a ajunsese la o extremă atât de mare încât au fost văzute ca ”ofense aduse lui Dumnezeu” căci, spuneau autoritățile, tatăl, soțul sau fratele nu-și puteau recunoaște fiica, soția sau sora. O
ținută care oferea femeilor mobilitate publică și mai ales anonimat
submina supravegherea bărbaților și, prin urmare, controlul acestora. Azi,
ținuta ar putea părea represivă pentru sensibilitățile moderne, dar în
realitate tocmai această modă le-a permis mult mai multă libertate decât
era obișnuit la acea vreme.
„Tapadas Lime ñas nu a avut nicio legătură cu puritanismul”, explică La Vanguardia. " Se pare că rochiile lor mai înfoiate cu curele, păreau provocatoare și senzuale, într-un mod care a provocat. Dovezile din arhivă includ povești despre utilizarea lor pentru întâlniri ilicite sau mesaje de spionare în timpul luptei pentru independență în Peru.
Acest lucru poate explica de ce practica purtării acestor haine a fost nepopulară în biserica catolică și a fost interzisă - fără succes - în mai multe ocazii. În 1624 viceregele Diego de Córdoba a încercat să interzică ”tapada lime ña” cu pedepse variabile în funcție de statutul social: nobilele primeau 10 zile de închisoare în timp ce femeile simple o lună întreagă.
„Femeile care le purtau erau descrise ca fiind „vipere insolente” de un poet, în timp ce erau acuzate chiar de cutremurul din 1746 care a distrus Lima: „Dumnezeu a pedepsit capitala pentru îndrăzneala unor femei ce erau simbol erotic.”
„În 1833, (feminista) Flora Tristán scria că femeile din Lima erau „cele mai libere din lume” de când îmbrăcămintea lor le permitea să se sustragă supravegherii bărbaților. "
· ·
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu