Maria și procedeul de ”bain-marie”

 Orice gospodină știe și folosește anual procedeul ”bain-marie” și dacă vreodată s-a gândit la cine este acestă Maria de al cărui nume ne împiedicam când facem conserve, probabil că a trecut-o la categoria de mare gospodină, eventual autoare de cărți de bucate.

 

Ei bine hai să o cunoaștem pe Maria sau Maria Evreica. Este una din marile nume ale alchimiei, în latină i se punea Maria Hebraea dar ea este cunoscută și ca Maria Profetesa (latină : Maria Prophetissa ) sau Maria Copta ( Māriyya al-Qibṭiyya ). 

 

A fost una dintre primii alchimiști cu multe lucrări cunoscute în tot Evul Mediu. A trăit cu mare probabilitate între secolele I și III d.Hr. în Alexandria.

 

 Ea este creditată cu inventarea mai multor tipuri de aparate chimice și este considerată a fi primul alchimist adevărat al lumii occidentale. Din lucrările grecești ale Mariei au supraviețuit doar fragmente, citate de Zosimos din Panopolis sau de pseudo-Olympiodorus și alți autori de mai târziu. Procedeele ei au fost găsite însă în mult mai multe  scrieri arabe atribuite ei, unele dintre ele și în traduceri latine.

 

Este inventatoarea unui fel de alambic cu care se obțineau substanțe purificate. Nu se știe dacă Maria este cea care l-a inventat, dar Zosimos îi atribuie prima descriere a instrumentului. Este cel folosit și astăzi în laboratoarele de chimie. În scrierile ei, Maria recomandă cuprul sau bronzul ca materiale pentru fabricarea tuburilor, (de grosimea unei tigăi) și ca îmbinările dintre tuburi și capul de alambic să fie sigilate cu pastă de făină. ”Balneum alchimic Mariae” sau ”baia Mariei” este descrisă în 1528 în cartea ”Coelum philosophorum” și este un dispozitiv folosit pentru a încălzi substanțele folosite în alchimie și pentru a colecta vapori. Este un recipient etanș cu o foaie de cupru pe partea superioară. Când funcționează corect, toate îmbinările formează un vid strâns. Utilizarea unor astfel de recipiente sigilate în „artele ermetice” a condus la termenul cunoscut și de noi „ închis ermetic ”, încă în uz. 

S-a spus că ”kerotakis” este o reproducere a procesului de formare a aurului care avea loc în ”intestinele pământului”.  

 

Ei bine nu prea seamănă cu procedeul pe care-l folosim noi în mod curent dar cu siguranță poate îi puteți acorda câteva gânduri bune atunci când o să faceți prăjituri, creme sau zacuscă. 

 

Dar în filosofia alchimică este foarte cunoscută și Axioma Mariei.  „Unul devine doi, doi devin trei, iar din al treilea iese unul ca al patrulea”. Axioma a servit ca o temă recurentă asociată cu alchimia timp de peste șaptesprezece secole. O interpretare a axiomei o tratează ca pe un aforism pentru principiile feminine, pentru pământ și regiunile de sub el, reprezentând răul ca fiind interpolat între numerele nepare ale dogmei creștine. Dar acest lucru depășește înțelegerea noastră fiind expuse într-un limbaj special alambicat, specific alchimiștilor. Mai pe înțelesul nostru ”axioma Mariei” poate fi interpretată ca o analogie alchimică a procesului de individualizare de la mulți la unul, de la inconștiența nediferențiată la conștiința individuală. (Carl Jung)